De la Wikipedia, enciclopedia liberă; <br /> <br />Polonia (poloneză Polska), oficial Republica Polonă (poloneză Rzeczpospolita Polska), este o țară din Europa Centrală, care se învecinează cu Germania la vest, Cehia și Slovacia la sud, Ucraina și Belarus la est, Lituania, Rusia și Marea Baltică la nord. Are de asemenea o frontieră maritimă cu Danemarca și Suedia. Întreaga suprafață a Poloniei este de 312.683 km², situând acest stat pe poziția 69 în lume din punct de vedere al suprafeței. Polonia are o populație de 38,1 milioane de locuitori, concentrați principal în orașe și municipii mai mari, precum capitala istorică – Cracovia, și cea actuală – Varșovia. <br /> <br />Primul stat polonez a fost creat în anul 966. Teritoriul său a fost similar cu limitele actuale ale țării. În anul 1025, Polonia a devenit regat și în 1569 a cimentat o asociație de lungă durată cu Marele Ducat Lituanian prin unire formând Republica Celor Două Națiuni. Republica a fost desființată în 1795. Polonia și-a recăpătat independența în 1918 după Primul Război Mondial, dar și-a pierdut-o din nou în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, fiind ocupată de forțele Germaniei Naziste și Uniunii Sovietice, după 1945 devenind un stat comunist aflat sub controlul fostei Uniuni Sovietice. În anul 1989, dominația comunistă a fost răsturnată și Polonia a devenit ceea ce este neoficial denumit „A treia Republică Poloneză”. Astăzi, este al șaselea stat după populație în Uniunea Europeană. Este o republică compusă din șaisprezece voievodate (województwo). Polonia este membră a NATO, ONU, OECD și a Organizației Mondiale a Comerțului. <br />Polonia se numește oficial Republica Polonă[2]. În limba poloneză există totuși două cuvinte corespunzătoare cuvântului românesc republică: republika[3] și rzeczpospolita[4], dar cel de-al doilea este folosit exclusiv în legătură cu statul polonez. Numele rzeczpospolita însemnând lucru public este traducerea directă a vorbei latinești res publica. <br /> <br />Originea numelui Polska rămâne incertă, dar există o ipoteză foarte verosimilă care afirmă că acest toponim este derivat din cuvântul pole (din slava veche *polje) însemnând câmp. O părere că numele statului nu vine direct de la pole, ci a derivat prin intermediul numelui unui popor vest-slavic, polani, deși este foarte recunoscută, a fost recent pusă la îndoială de către unii istorici. <br /> <br />În trecut, în special în Evul Mediu, Polonia era cunoscută în afară țărilor slave sub denumirile latinești — terra Poloniæ (țara Poloniei) și Regnum Poloniæ (Regatul Poloniei). Din numele acestea vin și denumirile străine în limbile romanice pentru a desemna acest stat — franceză Pologne, portugheză Polónia sau Polônia, spaniolă, română și italiană Polonia. Din numele slav vin denumirile în limbi germanice – germană Polen, engleză Poland. În unele limbi, cuvântul pentru a desemna Polonia vine de o altă rădăcină, legată cu numele tribului slav lenzieni și vorba lęda însemnând pârloagă — maghiară Lengyelország, lituaniană Lenkija, persană لهستان Lahestan. <br /> <br />Al Doilea Război Mondial; <br /> <br />Polonia în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. <br /> <br /> <br />Cuirasatul Scheswig-Holstein atacând Gdynia la data de 13 septembrie 1939. <br />La data de 23 august 1939 Germania nazistă și Uniunea Sovietică au semnat pactul Ribbentrop-Molotov, care a conținut și punctul secret privind împărțirea Poloniei în două zone de control: cea germană și cea sovietică. La 1 septembrie 1939 Adolf Hitler a ordonat trupelor sale să intre în Polonia. La început, au fost atacate cetăți în Gdańsk (Westerplatte) și Wieluń. la 17 septembrie și trupele sovietice au atacat Polonia dispre est, bucurându-se de suportul populației de origine bielorusă și ucraineană. Guvernul polonez a scăpat refugiindu-se în România și, apoi, în Franța. Când Germania a atacat și Uniunea Sovietică, întreaga suprafață a statului a fost ocupată de forțe armate germane. <br /> <br /> <br /> <br />Drapelul Armatei Statale și al Statului Secret Polonez. <br />Polonezii au format mișcarea de rezistență națională și guvernul în exil, la început în Paris și, apoi, la Londra, care au fost recunoscute de Uniunea Sovietică. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, 400.000 de polonezi au luptat sub conducere sovietică, iar 200.000 au făcut parte din armatele vestice, în unitățile loiale guvernului polonez aflat în exil. <br /> <br />În aprilie 1944 autoritățile Uniunii Sovietice au rupt relațiile cu guvernul exilat, atunci când soldații germani au anunțat că au descoperit morminte ale ofițerilor polonezi omorâți în Katyń. Sovieticii au răspuns că polonezii i-au insultat prin cererea lor ca Crucea Roșie să cerceteze aceste raporturi. În iulie 1944 Armata Roșie și Armata Poporului Polonez (Ludowe Wojsko Polskie, LWP) au intrat în Polonia, alungând, cu grele pierderi (600.000 de morți) trupele germane și instalând în Lublin „Comitetul Polonez de Eliberare Națională” (Polski Komitet Wyzwolenia Narodowego, PKWN, guvern temporar controlat de către comuniști.
