Stefan Augustin Doinas - Mistretul cu colti de argint <br /> <br />Un print din Levant îndrãgind vânãtoarea <br />prin inimã neagrã de codru trecea. <br />Croindu-si cu greu prin hatisuri cãrarea, <br />cântã dintr-un flaut de os si zicea: <br /> <br />- Veniti sã vânãm în pãduri nepãtrunse <br />mistretul cu colti de argint, fioros, <br />ce zilnic îsi schimbã în scorburi ascunse <br />copita si blana si ochiul sticlos... <br /> <br />- Stãpâne, ziceau servitorii cu goarne, <br />mistretul acela nu vine pe-aici. <br />Mai bine s-abatem vânatul cu coarne, <br />ori vulpile rosii, ori iepurii mici ... <br /> <br />Dar printul trecea zâmbitor înainte <br />privea printre arbori atent la culori, <br />lãsând în culcus cãprioara cuminte <br />si linxul ce râde cu ochi sclipitori. <br /> <br />Sub fagi el dãdea buruiana-ntr-o parte: <br />- Priviti cum se-nvârte fãcându-ne semn <br />mistretul cu colti de argint, nu departe: <br />veniti sã-l lovim cu sãgeatã de lemn!... <br /> <br />- Stãpâne, e apa jucând sub copaci, <br />zicea servitorul privindu-l istet. <br />Dar el rãspundea întorcându-se: - Taci... <br />Si apa sclipea ca un colt de mistret. <br /> <br />Sub ulmi, el zorea risipite alaiuri: <br />- Priviti cum pufneste si scurmã stingher, <br />mistretul cu colti de argint, peste plaiuri: <br />veniti sã-l lovim cu sãgeatã de fier!... <br /> <br />- Stãpâne, e iarba fosnind sub copaci, <br />zicea servitorul zâmbind îndrãznet. <br />Dar el rãspundea întorcându-se: - Taci... <br />Si iarba sclipea ca un colt de mistret. <br /> <br />Sub brazi, el strigã îndemnându-i spre creste: <br />- Priviti unde-si aflã odihnã si loc <br />mistretul cu colþi de argint, din poveste: <br />veniti sã-l lovim cu sãgeatã de foc!... <br /> <br />- Stãpâne, e luna lucind prin copaci, <br />zicea servitorul râzând cu dispret. <br />Dar el rãspunde întorcându-se: - Taci... <br />Si luna sclipea ca un colt de mistret. <br /> <br />Dar vai! sub luceferii palizi ai boltii <br />cum stã în amurg, la izvor aplecat, <br />veni un mistret urias, si cu coltii <br />îl trase sãlbatic prin colbul roscat. <br /> <br />- Ce fiarã ciudatã mã umple de sânge, <br />oprind vânãtoarea mistreþului meu? <br />Ce pasãre neagrã stã-n lunã si plânge? <br />Ce vestedã frunzã mã bate mereu?... <br /> <br />- Stãpâne, mistretul cu colti ca argintul, <br />chiar el te-a cuprins, grohãind, sub copaci. <br />Ascultã cum latrã copoii gonindu-l... <br />Dar printul rãspunse-ntorcându-se. - Taci. <br /> <br />Mai bine ia cornul si sunã întruna. <br />Sã suni pânã mor, cãtre cerul senin... <br />Atunci asfinti dupã creste luna <br />Si cornul sunã, însã foarte putin.
