Versuri - "Ce bine ca esti" (de Nichita Stanescu) <br /> <br /> <br />"E o întâmplare a fiintei mele <br />si atunci fericirea dinlauntrul meu <br />e mai puternica decât mine, decât oasele mele, <br />pe care mi le scrisnesti intr-o imbratisare <br />mereu dureroasa, minunata mereu. <br /> <br />Sa stam de vorba, sa vorbim, sa spunem cuvinte <br />lungi, sticloase, ca niste dalti ce despart <br />fluviul rece în delta fierbinte, <br />ziua de noapte, bazaltul de bazalt. <br /> <br />Du-ma, fericire, în sus, si izbeste-mi <br />timpla de stele, pâna când <br />lumea mea prelunga si în nesfirsire <br />se face coloana sau altceva <br />mult mai inalt si mult mai curând. <br /> <br />Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt! <br />Doua cântece diferite, lovindu-se amestecindu-se, <br />doua culori ce nu s-au vazut niciodata, <br />una foarte de jos, intoarsa spre pamânt, <br />una foarte de sus, aproape rupta <br />în infrigurata, neasemuita lupta <br />a minunii ca esti, a-ntimplarii ca sunt."
