Ne-apropiem de ziua cea binecuvântată<br />când vom zbura la Tatăl în stol de porumbei,<br />când vom privi pe norul de slavă scânteiată<br />pe Cel ce-a smuls la viaţă şi neamuri şi iudei.<br /><br />Şi totuşi noi, aleşii acestei generaţii,<br />în pragul întâlnirii cu Mirele Divin,<br />tot parcă nu cunoaştem, noi cei chemaţi, noi fraţii,<br />ameţitoarea slavă a harului deplin.<br />*<br /><br />Cândva, mai sus de ceruri, la Tronul de Lumină<br />ce-l poartă heruvimii sub arc de curcubeu,<br />au fost chemaţi odată în sfat frăţesc să vină<br />toţi cei trimişi în larguri ca fii de Dumnezeu.<br /><br />Sclipea în sfera sfântă veşmântul lor feeric,<br />pe când Isus, la dreapta, privea spre Suveran.<br />Iar undeva, din goluri, cu haină de-ntuneric,<br />purtând un sac de suluri, venea-ncruntat Satan.<br /><br />"De unde vii, Satana?" l-a întrebat Prea-Naltul.<br />"De pe planeta Terra." "O... te-ai uitat la Iov?<br />Neprihănit ca dânsul şi drept nu-i nimeni altul!<br />Şi tu mi-l scrii zadarnic în negrul tău hrisov!"<br /><br />Şi-a dat răspuns Satana: "Ştiu eu?... Aşa să fie?<br />Îţi poartă el respectul cu gând smerit, blajin?<br />Sau pentru-atâtea daruri, atâta bogăţie,<br />atât amar de turme de care câmpu-i plin?<br /><br />Dar ia întinde-Ţi mâna şi-atinge-Te de-avere,<br />atinge-Te de carne şi lasă-l gol şi frânt!<br />Şi vei vedea cum omul, cu ultima-i putere.<br />Te va huli în faţă pe margini de mormânt!<br /><br />O, bietul om! Ţărână... O umbră-nşelătoare.<br />Un rob pe care-l cumpăr la cel mai ieftin preţ.<br />Aceasta Ţi-e făptura ce merită-ndurare?<br />Ai semănat nădejde şi-ai secerat dispreţ!<br /><br />De ce mai ţii, Stăpâne, pământul pe orbită,<br />când sulul Legii Tale e tot mai terfelit?<br />Coloane de păcate le scriu într-o clipită<br />şi clipa următoare rodeşte întreit!"<br /><br />Aşa vorbi Satana. Şi-apoi, pe îndelete,<br />el arătă prăpădul ce-neacă tot ce-i sfânt.<br />Şi, sprijinindu-şi vorba pe sute de versete,<br />ceru-n sfârşit osânda întregului pământ.<br /><br />Cu feţe întristate l-a ascultat Soborul.<br />Vai, ce venin, ce ură era în tot ce-a spus!<br />Dar dacă-n orice inimi lovea acuzatorul,<br />mai greu decât oricine era lovit Isus!<br /><br />Căci El era Cuvântul care-a chemat Lumina,<br />care-a luat ţărână şi-a plăsmuit pe om.<br />Şi-acum cerea vrăjmaşul ca preţ la toată vina,<br />mai mult decât blestemul din Deuteronom!<br />*<br />De-atunci trecură secoli ca nori peste catarguri.<br />Şi într-o zi, un înger trimis din înălţimi<br />chemă din nou toţi fiii lui Dumnezeu din larguri<br />la Tronul de Lumină ce stă pe heruvimi.<br /><br />Dar în înalta sferă era o sărbătoare,<br />o voioşie sfântă, un freamăt de nespus!<br />Pe miile de chipuri erau sclipiri de soare<br />şi-un Rai de bucurie pe faţa lui Isus!...<br /><br />Cântând un psalm de slavă cu inima ferice,<br />Isus privea spre Tatăl Cel fără de-nceput.<br />Şi mâinile Lui sfinte aveau o cicatrice,<br />un semn scăldat în raze cum nu s-a mai văzut...<br /><br />Dar iată... vechea umbră cu vinele contururi...<br />acum cu ochi de groază, cu pas şovăitor,<br />Satan, ducând în spate un negru sac de suluri,<br />din nou urcă din goluri şi se-arătă-n Sobor.<br /><br />"De unde vii, Satana?" brazdă un glas tăria.<br />"De pe planeta Terra..." răspunse crunt Satan.<br />"O... ai văzut... pe Petru, pe Ştefan, pe Maria?<br />Ce sfântă-i Magdalena! Ce-nflă
