Când furtuna vâjâie năprasnică <br />Şi-al tău cer albastru ţi l-a-ntunecat, <br />În loc să-ţi pleci capul tău, îndurerat, <br />Gândeşte: cât bine Domnul ţi-a făcut. <br /> <br />Te gândeşte ce mult bine El <br />Ţi-a făcut întruna pân-acum. <br />Pune-L înaintea ta atunci <br />Şi vedea-vei cât de mare este El! <br /> <br />Când, pe calea plină de alunecuş, <br />Tu te clatini sub povara ta prea grea, <br />La cea Mână tare tu să te gândeşti, <br />Ce de-atâtea ori te-a binecuvântat. <br /> <br />Când, pe drumul tău pe-acest pământ, <br />Pierzi o comoară scumpă şi iubită mult, <br />La cereasca moştenire să priveşti, <br />Ce te-aşteaptă sus în slavă la Isus. <br /> <br />Binecuvântează dar neîncetat <br />Pe-acest Tată, Care-n fiecare zi <br />Varsă peste tine bogăţia Lui, <br />Bogăţia dragostei Lui de nespus!
