Poezie de dragoste de Tudor Arghezi <br />De-abia plecasesi. Te-am rugat să pleci. <br />Te urmăream de-a lungul molatecii poteci, <br />Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi. <br />Nu te-ai uitat o dată înapoi! <br /><br />Ti-as fi făcut un semn, după plecare, <br />Dar ce-i un semn din umbră-n depărtare? <br /><br />Voiam să pleci, voiam si să rămâi. <br />Ai ascultat de gândul ce-l dintâi. <br />Nu te oprise gândul fără glas. <br />De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas? <br />Flori de mucigai <br /><br />Le-am scris cu unghia pe tencuială <br />Pe un părete de firidă goală, <br />Pe întuneric, în singurătate, <br />Cu puterile neajutate <br />Nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul <br />Care au lucrat împrejurul <br />Lui Luca, lui Marcu şi lui Ioan. <br />Sunt stihuri fără an, <br />Stihuri de groapă, <br />De sete de apă <br />Şi de foame de scrum, <br />Stihurile de acum. <br />Când mi s-a tocit unghia îngerească <br />Am lăsat-o să crească <br />Şi nu mi-a crescut - <br />Sau nu o mai am cunoscut. <br /><br />Era întuneric. Ploaia bătea departe, afară. <br />Şi mă durea mâna ca o ghiară <br />Neputincioasă să se strângă <br />Şi m-am silit să scriu cu unghiile de la mâna stângă. <br />Tudor Arghezi <br />________________________________________ <br />Creion
